De ceva timp, ma trezesc admirand femei. Si nu, nu sunt cele cu un machiaj “on point”, nici cele cu trasaturi demne de coperta de revista. Sunt femei de o simplitate delicata, care rad tare, cu pofta, dar totusi nu zgomotos. Cu clavicule care se zaresc printre plete rebele, nearanjate, cu rochii lungi care seContinue reading “Femei”
Author Archives: stefaniapoezia
Pe cine ai să iubești?
Ma gândesc uneori ca o sa ne intalnim intamplator peste 10 ani, numai timpul știe unde, si ma intreb, oare, pe cine ai sa iubesti? Dar eu? Am sa mai simt fiori atunci cand iti citesc numele prin vreo carte pierduta? Am sa te zaresc eu in multime, sau o sa ma prinzi tu deContinue reading “Pe cine ai să iubești?”
Fericirea e un fluture
Pot spune că de când mă știu am fost tristă. Nu o tristețe supărată, ci o tristețe ca o zi însorită undeva în Nordul Europei. Nu plouă, dar e mohorât și încețoșat, e frig și ies aburi atunci când vorbești. Totuși, cerul e albastru. Nu senin, nu azuriu, ci un albastru ca o mare întunecată, cuContinue reading “Fericirea e un fluture”
Și dacă nu e nimic greșit cu tine?
De ceva vreme simt că crește în mine un articol întreg despre cum toată discuția despre vindecare merge într-o extremă nefericită în perioada asta, și adevărul e că mi-e teamă să-l scriu din 3 motive: Merge împotriva curentului Nu vreau să fiu înțeleasă greșit Este o discuție NUANȚATĂ, fenomen pe cale de dispariție pentru căContinue reading “Și dacă nu e nimic greșit cu tine?”
Străină de tot ce-i lumesc
Și-am trăit, și m-am chinuit să trăiesc și să fiu ca ei. Și prin toată truda mea, am reușit. Dar sunt obosită. De când îmi amintesc, sunt obosită. Credeam că e ceva în neregulă cu mine. Dar acum știu că oboseala e un efect normal atunci când faci un efort imens să fii ca ei, să-ti uiți limbajul și să înveți să vorbești pe limba lor. Să fii o copie după o copie după o copie.
Pe mine m-a crescut Pământul
escut la țară, unde mama și tata lucrau Pământul. Nu știau prea multe, nu m-au invățat prea multe, dar știau să lucreze Pământul și așa m-au crescut. Cu mâinile murdare și pielea arsă de soare.
Eu nu contez
Mi-am scos șlapii și mi-am afundat picioarele în ceea ce păreau a fi nisipuri mișcătoare. Încercam cu greu să mă lupt cu moliciunea nisipului și încăpățânarea vântului de a mă ține departe de mare. În față, valurile mă chemau cu o disperare care mă îngrijora, iar această îngrijorare îmi dezvelea straturile de indiferență față deContinue reading “Eu nu contez”
Rugăciunea iubirii de sine
Azi vreau să împărtășesc cu voi cea mai frumoasă rugăciune pe care am citit-o în toată viața mea! Este o Rugăciune a iubirii de sine pe care am găsit-o în cartea lui Don Miguel Ruiz, ”Arta de a iubi”. O practică pe care o recomand: ia o propoziție care rezonează cel mai mult cu tineContinue reading “Rugăciunea iubirii de sine”
Unde ești Tu, cel întreg și autentic?
Se află Sinele nostru real în vreo destinație secretă și treaba noastră e să bâjbâim prin lume, poate-poate găsim acolo cine suntem de fapt, intacți si perfecți? Eu cred că sinele nostru real este înăuntrul tuturor, iar oamenii pe care-i intâlnim ne arată bucățele și indicii despre cine suntem de fapt. Așadar, nu ne putem cunoaște in singurătatea vârfuluiContinue reading “Unde ești Tu, cel întreg și autentic?”
Cele 5 libertăți ale iubirii de sine
Cele 5 libertăți ale iubirii și stimei de sine.
stefaniapoezia.com 